Cum sa pacalesti soarta daca ai Deplina Libertate sa nu faci nimic ?

Soarta nu stie ce este linistea si totusi are puterea deplina de a pregati dupa bunul plac drumul ce trebuie urmat de fiecare muritor în scurta sa viata. De ce Ea, soarta, nu se multumeste cu atât si parca cu o placere morbida, îti presara drumul cu tot felul de obstacole si teste de trecut ?
De ce la sfârsitul fiecarui capitol important din viata trebuie sa dai un examen final?

Nu mi-am dat seama niciodata cum hotaraste soarta daca am luat sau nu examenul final, asa ca în loc de examen am sa le numesc de acum încolo mici batalii câstigate de mine împotriva Ei.
Într-o zi, m-am trezit atât de obosit încât simteam ca port pe umeri un cufar în care se aflau sufletele tocite de suferinta ale întregii omeniri, suflete pe care cineva a hotarât sa mi le încredinteze mie intru pastrare. Pentru ca la 29 de ani sunt deja un veteran în razboiul împotriva sortii, nu mi-a luat mult pâna sa-mi dau seama ca urma sa înceapa o noua batalie.

Nu am stiut niciodata durata unei batalii, am câstigat lupte ce au tinut de la câteva secunde, la zile, luni si chiar ani. Si totusi ceva îmi spunea ca aceasta batalie nu va fi usor de câstigat, acum sunt în joc sufletele oamenilor, suflete care au îndurat nespus de multe dureri, precum si nesfârsite necazuri. Cum de la Ziua- Z au trecut zile si zile am început sa ma întreb cât mai poate duce sufletul meu aceasta batalie fiind protejat doar de un scut patat cu sângele proaspat al bataliilor trecute.
Pentru ca nu sunt învatat sa pierd împotriva sortii am hotarât sa o pacalesc pentru o zi si sa-mi acord Deplina Libertate de a nu face nimic, nici macar sa misc un deget. Problema este ca nu stiu cum se face...

de Dan H.

La Multi Ani de Ziua Femeii....

Daca stau sa ma gândesc la cele 7 arte: Literatura, Muzica, Sculptura, Teatrul, Pictura, Fotografia si Cinematografia toate au ceva în comun, acel ceva este FRUMUSETEA. FRUMUSETEA vazuta prin ochii unui artist îndragostit de o FEMEIE.

Când te gândesti la literatura, te gândesti la poezie sau romanele scrise în numeroase volume, dar nu te gândesti ca aproape toate operele sunt scrise de un barbat îndragostit de o FEMEIE, ranit în dragoste de o FEMEIE sau pentru a descrie frumusetea unei FEMEI si pentru a exprima sentimentele pentru Ea.

Muzica... când dragostea pentru o femeie nu mai încape în paginile unei carti ea trebuie cântata.

Sculptura... aproape tot ce este facut de mâna omului din cele mai vechi timpuri si pâna azi, de la statui si temple pâna la arta moderna sunt pentru Ea, fie ea zeitate sau o simpla muritoare, conteaza doar ca este la feminin.


Teatrul... nu cred ca ma însel când spun ca cei care au creat piesele de teatru ori le-au jucat cu atâta maiestrie încât au facut din teatru o arta, fie ele comedii sau drama majoritatea au avut ca actor principal FEMEIA.

Pictura... Iubesti cuvintele,
Dar le iubesti pe toate?
Iubesti cuvintele banale,
Cele ce în cântece nu au patruns nicicând?
Acele cuvinte nerostite,
Dar care se-nnoiesc în priviri mereu...
Cuvinte puse la adapost sub gene lungi
Si pe roseata obrajilor ascunse în gropite,
Cuvinte cu ecoul în atingeri...
Sunt sute de cuvinte într-un zâmbet,
Îngramadite pe buze rosii
Asteptând un sarut ca sa fie rostite.
Asa ca tu, Cititorule, afla ca sunt cuvinte
Care mor îndata ce-s rostite.

Asa am vazut eu Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci.

Fotografia... a aparut în ajutorul barbatilor fara talent. Chiar daca o fotografie este nereusita în ochii unui artist, un barbat îndragostit o ridica la gradul de arta pentru ca ea fotografia tocmai a imortalizat frumusetea femeii pe care o iubeste.

Cinematografia... întregeste toate celelalte arte iar pentru mine este " Emotie în miscare ".

Sunt sigur ca v-ati dat seama ca în viziunea mea cele 7 arte au aparut din dragostea noastra a barbatilor pentru femei si cu toate astea nu este de ajuns pentru ca le datoram mult mai mult le datoram VIATA.

Eu nu mi-am cunoscut Mama pentru ca desi suferea de o boala grava ea a nesocotit vorbele doctorilor si s-a încapatânat sa-mi dea mie viata iar pentru asta a platit cu propria viata.
Când sufletul este neîncapator iar 7 arte nu sunt de ajuns sa-mi exprim dragostea pentru tine Mama cum altfel sa o fac? CUM POTI DESCRIE DRAGOSTEA PENTRU UN ÎNGER ?

Pentru ca ziua ingerilor nu este de 8 Martie o sa iti spun tie Femeie... La Multi Ani de ziua Ta .

Dan H.

Azi, ce poate omul cere?

Câti dintre noi, senin, mai poate spune:
" Ce usor mi-e azi sufletul "
...
Când viata ne-o traim doar pe jumatate,
Între minciuna si-adevar.
Am uitat poate prea usor
Ca a traii a fost ideea Lui.
Si ca nimeni nu gândeste, nu simte,
Nu iubeste ca tine... pentru ca asa a vrut El.
Tot El a vrut sa ai un suflet al tau,
Dar tu cu grele pacate-l tii legat.
Ti-a dat un chip pe care nimeni nu-l mai are,
Si tu încerci sa ti-l ascunzi sub mii de masti.
Ochii si buzele zâmbesc cum nimeni nu o face,
Si totusi tu ai învatat, sa le ascunzi sub gene false.
Suntem bogati din nastere, averea noastra-i Viata,
Viata pe care o poti pierde, când o transformi în bani.

Si totusi...
Azi, ce poate omul cere?

P.s. Multe raspunsuri vei primi,
Grele pacate vei gasi

Dan H.

Taxa pe Religie

Pentru că în ultima vreme se vorbeşte foarte mult despre taxe o să scriu şi eu despre acest subiect, aşa că să fiu şi eu în rând cu lumea. Eu o să scriu totuşi despre o taxă care există de foarte mult timp şi pe care lumea o acceptă ca şi când ea ar fii normală, am s-o numesc Taxa pe Religie. Pun pariu că nimeni nu a auzit de aceasta taxa, dar ea există cu siguranţă, este taxa plătită de părinţi sau naşi la Biserică în momentul în care un copil este botezat în Numele Domnului pentru a deveni creştin-ortodox.
Din acest moment devii contribuabilul bisericii, Biserica fiind instituţie a statului şi nicidecum Casa lui Dumnezeu. Instituţie ce are angajaţi cu carte de muncă şi aplică tarife pentru serviciile oferite, toate asta în Numele Domnului.
De aici şi frustrarea mea, oare Dumnezeu vrea ca noi să Plătim în bani (banii fiind ochiul dracului) Binecuvântarea Lui?
Din câte ştiu eu Dumnezeu nu a lăsat scris în Biblie organograma bisericii şi tarifele pentru diferitele forme de binecuvântare. Oare Dumnezeu a lăsat scris undeva modul în care se face ierarhizarea angajaţilor Săi? Presupun că trebuie să scrie undeva ca cei mai credincioşi dintre credincioşi să fie puşi şefi iar ceilalţi sunt angajaţii de rând. Astfel şefii cei mari se vor numii Înalt prea Sfinţii, patriarhi (nu ştiu toate denumirile managerilor aşa că o să mă opresc aici) iar angajaţii de rând sunt preoţii. Sincer nu am citit Biblia dar nu cred că scrie undeva ca apostolii erau plătiţi pentru a propovăduii cuvântul Lui Dumnezeu.

Acum să trecem la taxele percepute de Biserica în Numele Domnului: am început cu taxa botezului, se mai plăteşte atunci când faci cununia religioasă, se plătesc parastasele, înmormântările, plăteşti acatistele într-un cuvânt se plăteşte totul. De când te naşti şi până mori sau chiar şi după moarte (toată lumea strânge bani cât sunt în viaţă pentru a plătii câteva pomeni după moarte) trebuie să plăteşti binecuvântarea Lui Dumnezeu.

La final o să mă rog la Dumnezeu să înceapă restructurările şi în Biserica printre angajaţii Săi aşa poate nu o să mai fim nevoiţi să plătim Taxa pe Religie .

Dan H.

Raspuns

Într-o zi , după ce mi-a citit blog-ul, cineva îmi spunea că sunt un om trist, eu i-am dat un răspuns pe care nu l-am ţinut minte. Nu mi-l amintesc pentru că nu acela era răspunsul adevărat, adevărul este că nu ştiu răspunsul. Poate că vă vine greu să înţelegeţi ce vreau să spun, aşa că o să încerc să explic, iar în acelaşi timp poate o să-mi dau şi mie răspunsul.

Nu pot să-mi analizez versurile pentru că ar însemna să-mi analizez sufletul. Mie îmi place să cred că încă mai sunt "stăpânul destinului meu şi căpitanul sufletului meu " şi că orice stăpân aş avea tendinţa să fiu prea dur cu mine. Poate ca viaţa a fost îndeajuns de dură... de ce aş vrea să fiu criticul sufletului meu? Îi las pe alţii să o facă... iar eu o să fiu cel care decide ce să accepte al meu suflet.

Eu cred că tristeţea ca şi fericirea, este un sentiment care intra şi iese din sufletul tău de câte ori îi permiţi, nu trebuie decât să ai grijă să nu devină locatarul permanent. În lupta pentru supravieţuire am uitat să ne bucurăm de lucrurile simple, am uitat cum e să fii mulţumit fără motiv, am uitat cum să fii fericit cu ceeace ai dar în acelaşi timp fericit că poţi spera la mai mult. Devenim tot mai trişti când nu ne putem satisface toate dorinţele şi astfel lăsam ca dorinţele neîmplinite să devină sursa dramatismului interior.

Eu cred că sunt trist atât cât sufletul meu poate duce..
Sunt fericit atât cât sufletul meu poate să accepte...

Răspunsul pe care trebuia să-l dau atunci este simplu:
În mare parte versurile mele sunt simple întrebări... Întrebări la care nu am găsit încă răspunsul... Poate că sunt întrebări fără răspuns dar pe care este bine să le şti...

p.s . Poate că până la urmă nu sunt un stăpân atât de dur şi las sufletului meu libertatea de a alege...

Dan H.