Ştiu , sună aiurea " Ultimele Dorinţe " dar mie îmi place . Unii vor spune că este mai bine să le numeşti planuri de viitor , iar eu trebuie să-i contrazic şi să le spun că nu ştii niciodată cum planurile de viitor vor devenii ultimele dorinţe , aşa că dacă stai să te gândeşti mai bine nu sună atât de rău . Noi oamenii ,am învăţat să ne măsurăm viaţa în zeci de ani , 50 ,70 sau chiar 100 de ani , facem asta din prea mult optimism sau pentru că ne este frică , ne este frică de moarte . Eu am fost aproape de moarte şi pot spune că nu îmi este frică de moarte în sine , îmi este frică doar că nu am făcut toate lucrurile pe care mi l-am propus .
O'Neill spunea :" Viaţa cu adevărat trăită este în trecut sau în viitor - prezentul este un interludiu în care recurgem la trecut sau la viitor ca să ne slujească drept mărturie că trăim " aşa mi-am dat seama că prezentul , acest interludiu , este strâns legat atât de trecut cât şi de viitor , mai bine spus toate acţiunile pe care le facem în prezent sunt influenţate atât de trecut cât şi de viitor sau trăim prezentul ca rezultat direct al trecutului cu gândul la viitor . Acum mă gândesc la un lucru pe care toată lumea îl spune şi anume " Să trăim fiecare clipă ca şi când ar fii ultima " corect dar oare nu faci acest lucru încercând să-ţi îndeplineşti ultimele dorinţe ? Ce-ar fii să vă gândiţi la asta ....
Pentru ca am făcut foarte multe lucruri in viaţa mea si nu o sa stau sa le enumăr acum nu-mi ramane decat sa incep lista cu cea mai arzatoare dorinta :
1. Vreau să devin Nemuritor . Şi ştiu şi cum să fac asta ....
Nu ştiu cum sunt alţii dar mie îmi este frică . Îmi este frică că o să trec prin această viaţa fără să las nimic în urmă .Mulţi îmi vor spune că la 28 de ani nu am de ce să-mi fie frică , m-ai este timp pentru multe în această viaţa .Dar poate că eu mă grăbesc , sunt egoist şi vreau ca totul să se întâmple acum , vreau să am siguranţă că îmi voi lăsa amprenta pe această lume .
Unii vor spune că cea mai importantă moştenire sunt copiii adică moştenirea genetică trimisă mai departe din generaţie în generaţie .Aşa este , fiecare am primit câte ceva de la părinţii noştrii de la bunici , străbunici s.a.m.d . Cu gândul la moştenirea mea genetica am stat într-o zi şi m-am gândit ce am primit de la fiecare . Cum nu am prins în viaţa decât de la bunici la generaţia mea mi-a fost uşor să găsesc ce- am primit de la fiecare . Cei în viaţa mi-au format caracterul său mai bine spus m-au format pe mine ca om doar prin faptul că am trăit printre ei şi le-am studiat sau mai bine spus le-am copiat comportamentul aşa cum face orice pui . Dar se spune că strămoşii mei mi-au lăsat şi altceva , acel ceva ce numai oamenii de ştiinţă pot să vadă sau să presupună de exemplu că o anumită boala o am de la stră bunicu sau ca înclinaţia spre tot ce este extrem o am de la străbunica care era un fel de Xena prinţesa războinică . Mai ştiu că înclinaţia spre poezie o am de la Mama , acest lucru nu mi l-a spus nimeni şi nu mi l-a spus nici Ea pentru că a murit când eu aveam doar 2 ani , l-am aflat sau mai bine spus l-am dedus singur din câteva rânduri scrise de ea într-un carneţel înainte să moară . Eu cred că asta este adevărata moştenire primită de la Ea este ceva tangibil ceva ce port mereu cu mine în portmoneu , acea bucată de hârtie pe care o citesc atunci când îmi este dor , este acel ceva ce îmi v-a aminti mereu de Ea chiar dacă nu am apucat să o cunosc. Mulţi îmi vor spune că este de ajuns să o port în suflet , este adevărat v-a fii mereu parte a sufletului meu dar acea hârtiuţă este mai mult un fel de dovada , o dovadă a existenţei Ei care nu dăinuie prin mine este parte a sufletului scris pe o coală de hârtie .
Încă de la începutul existenţei Lui , omul a căutat nemurirea şi sunt sigur că sunt puţini cei care şi-au dat seama că sunt nemuritori , asta pentru că au murit bineînţeles , au rămas nemuritori prin lucrurile lăsate în urma lor . Nu o să dau prea multe exemple pentru că sunt foarte mulţi oameni nemuritori , cine sunt ei ? sunt cei care au construit piramidele şi tot ce mai este în picioare acum şi dăinuie de mii şi mii de ani , sunt cei care au scris tot ce se citeşte şi acum , dar este scris de mii de ani , sunt cei care au făcut marile şi micile descoperiri , pentru ca mai sunt foarte multe exemple o să spun că nemuritori sunt cei care au lăsat ceva în urmă ceva ce v-a rămâne pentru foarte mult timp .
Mulţi oameni au căutat , mai caută şi vor căuta în continuare nemurirea la Dumnezeu , în stele , în elixire , în ştiinţă cu pilulele şi operaţiile fantastice , în leacurile naturii şi nu au găsit-o pentru că nu au ştiut ce caută . Nemurirea nu se măsoară în ani , ea se măsoară în mii , sute de mii , milioane ..... şi nu este oferită decât de un om . Da Nemurirea este oferită de un om , de acel om care peste foarte mult timp v-a spune : Oauuu asta a fost creată de ... . Deci asta este Nemurirea , ea consta în creaţie , nu contează ce fel de creaţie , trebuie să fie doar amintita de un Om peste foarte mult timp şi o să-ţi acorde nemurirea .
Cred că nu mai rămâne altceva de făcut decât să vă rog pe voi cei care o să citiţi aceste lucruri să mă ajutaţi să-mi îndeplinesc această dorinţa .
Dan H.
