Este noua seara în ziua de 21iun.2000 cînd cineva se apropie de mine şi îmi spune
- Te urmaresc de cîteva zile , ti-am citit cuprinsul iar acum as vrea sa dau prima pagina !
Pret de cîteva secunde nu am spus nimic ,apoi am vrut sa spun "Buna" dar atunci acel cuvînt era parca prea comlicat ca sa fie rostit asa ca raspunsul meu a fost
- Aaaaaa!
- Pot sa ma asez lînga tine ?E atît de placut nisipul ! Nu crezi ?
În timp ce ea se aseza lînga mine eu tot mai incercam sa ies de sub vraja sub care tocmai intrasem . Simt ca acum este momentul si spun Cuvîntul ,
- Buna !
..oauuu am reusit!!! am rupt vraja !!! îmi spun eu în gînd. Dar nu a fost asa pentru ca din momentul în care m-am uitat în ochii ei am început sa-mi întorc singur paginile , mai întîi în trecut apoi în viitor . Fara sa vreau în acea seara îi ofeream unei necunoscute tot ce aveam mai de pret atunci ... amintiri frumoase si vise , primind în schimb bucati din viata ei.
Au trecut de atunci 11 de ani si abia acum mi-am dat seama ca viata noastra nu este altceva decît amintiri , vise si fapte savîrsite sub influenta trecutului si al viitorului . Am încercat în timp sa citesc oamenii ca pe o carte , fiecare om cu povestea lui . Dar azi s-a întîmplat ceva. Pe cînd eram intr-un autobus si priveam ca de obicei lumea , încercînd sa le intuiesc fiecaruia povestile am obsevat cum cineva îmi întinde mana si-mi spune -Aveti cumva un banut pentru o fetita orfana ? mi-am ridicat privirea si... doi ochi albastri ma priveau asa cum o mai facuse cineva acum 11 de ani , dar de aceasta data nimic...nu am putut sa trec de acea mana întinsa , nu am vazut o poveste . Nu am vazut decît coperti din hainute învechite...
Dan H.
Bine spus...
RăspundețiȘtergere